Photobucket

joi, 10 aprilie 2008

si in incheiere...

Salut din nou prieteni credinciosi!

Imi pare rau ca aici ne despartim, ne despartim de voi, cei ce nu ne-ati citit si nu ne-ati vazut niciodata. Cutezanta echipei DOE de a cuceri Olimpul Comunicarii s-a oprit aici; undeva prin cimitirul elefantilor.

Ne-a lipsit, pare-se inocenta din privire, pentru ca noi am pasit cu un zambet grav si cu privirea uscata. Ne-au lipsit stiu si aripile sau pantofii magici ai Cenusaresei, pentru ca noi am pasit imbracati ca de un spectacol ieftin de circ, pare-se, cu pantofii lustuiti si esarfele intentionat neasortate.

Partasii nostri, ne-au aruncat din cand in cand cate un zambet, dar ne-au rupt pioletele din gheata, facandu-ne sa credem, precum vrajitoarea cea batrana pe Hansel si Gretel, ca in fata noastra se afla o casa intreaga, numai din turta dulce. Las' ca stiu eu ca un Malphas (imbracat ciudat, in sort si cu un tricou de fotbal ieftin, din fibre sintetice, ce afisa trufas numarul PR) a nascocit toate acestea...

Am esuat, pare-se, acum, dar eu tot vreau sa le multumesc pe rand, Mariei - pentru ca desi i-am rapit cea mai de pret resursa, si anume timpul, a fost mereu alaturi de noi;

Catalinei - care desi la inceput a fost derutata si nu foarte increzatoare, la final a fost poate, cea mai convinsa de unitatea echipei, dintre noi toti;

Floarei - pentru ca desi pentru ea niciun cuvant nu era potrivit, si nicio idee nu ii era pe plac, la final multumita ei am ajuns la solutiile pe care le-am iscalit cu mandrie in ceea ce a fost odata un formular de inscriere; si nu in ultimul rand,

Ioanei - care, desi din secunda de debut si-a negat cu vehementa dorinta de implicare totala si neconditionata, totusi proiectul (asa slab, incoerent, stupid si nedemn de luat in seama, pare-se) nu ar fi ajuns niciodata la final fara ordinea, temeinicia si maturitatea, cu care ne-a indoctrinat.

Cu aceasta inchei, si las cortina sa cada.
Urmeaza imediat, aud, spectacolul cu comici, saltimbanci si cu simii parfumate, gatite si dichisite, si... cu siguranta va vor face sa radeti.
Dar pentru asta ati venit, nu-i asa?

Va multumesc (o plecaciune scurta) si am plecat,